Morihei Ueshiba - Fondatorul Aikido

Pagina 4 din 4
 
 
În 1940, Kobukan este recunoscut oficial în Japonia, atât de Ministerul Sănătăţii şi Igienei, cât şi de cel al Educaţiei, iar din 1941 Academia de Poliţie adoptă ca disciplină de pregătire aiki-budo. 1940 este şi anul în care s-a comemorat la Manchuria cea de-a 2600 aniversare a Japoniei, eveniment la care au fost oferite demonstraţii de arte marţiale la care a participat şi O-Sensei. În acelaşi an, maestrul a avut şi cea de-a doua viziune a sa (în decembrie 1940).

 

Cel de al doilea război mondial îl găseşte pe Morihei consilierul multor militari şi miniştri, însă ororile războiului şi, după cum spunea el - "o comandă divină" - îl determină ca în 1942 să-şi dea demisia din toate aceste funcţii şi împreună cu soţia sa să plece în prefectura Ibaragi. Acolo construieşte un templu al AIKIDO-ului, având un dojo în aer liber, şcoala sa de Aikido numindu-se "Vocea armoniei şi a dragostei". Până în acel moment, sistemul de lucru şi tehnica personală prezentată de el s-au numit mai întâi Aiki-jutsu, apoi Aiki-Budo, iar în 1942 a fost inaugurat oficial numele de AIKIDO (dupa ce înainte s-a numit "Aikibudo" şi "Aikinomichi") În acelaşi an, Ueshiba a avut parte de cea de-a treia viziune a sa, în timpul celei mai rele lupte din cel de-al doilea razboi mondial şi într-una din cele mai întunecate perioade ale istoriei omenirii.

 

[osensei_1952_s1-poza dreapta]Morihei s-a retras din viaţa publică în 1942, încredinţând conducerea propriului Dojo, fiului său Ueshiba Kisshomaru (27.06.1921 - 4.01.1999), instalându-se la ferma pe care o cumpărase în 1935 la Ayama. Aici a creat un sanctuar dedicat "întâlnirii lui ki" şi celor "patruzeci şi doua de divinităţi, paznice ale universului" şi devotându-se fiecare minut din restul vieţii sale, perfecţionării şi răspândirii Aikido-ului ca Artă a Păcii. Astfel, 1942-1952 a reprezentat perioada în care maestrul a perfecţionat tehnicile şi a consolidat filozofia religioasă din Aikido, aşa cum a rămas şi o cunoaştem şi noi acum.

 

În 1945, Fundaţia Kobukai are parte o perioadă de încetare a activităţii, cauzată de interzicerea artelor marţiale, hotărâre adoptată imediat după război. În acelaşi an este însă terminat şi dojo-ul Iwama

 

1948 este anul în care Hombu Dojo a fost mutat la Iwama, Kisshomaru Ueshiba devenind director al Fundaţiei Aikikai. Abia în 1949, a primit din partea Ministerului Educatiei permisiunea de a-si redeschide sala şi astfel se reiau antrenamentele la dojo-ul din Tokio. Aceste lucruri se întâmplau însă într-o epocă în care Artele Marţiale îşi pierduseră total buna reputaţie.

 

[osensei_1955_s-poza stanga]În 1956 cartierul general al Aikido-ului a fost mutat în mod oficial la Tokyo, dojo-ul de acolo primind denumirea de Fundaţia Aikikai din Hombu Dojo, el fiind condus de singurul fiu în viaţă al lui Morihei - Kisshomaru Ueshiba. Anterior, acesta fusese şi în funcţia de director al Fundaţiei Kobukai (începând cu anul 1942). În cadrul acestui eveniment oficial, Ueshiba a făcut o demonstraţie publică de Aikido.

 

La 14 mai 1960 Aikikai organizează o impresionantă demonstraţie, la finele căreia împăratul Hirohito conferă lui Morihei titlul de onoare Shijuhosho, titlu extrem de rar acordat în istoria Japoniei.

 

[osensei_1961_pic2s-poza dreapta]În februarie 1961 Ueshiba pleacă în Statele Unite la invitaţia Aikikai-ului din Hawaii, moment în care sunt organizate şi nişte demonstraţii deschise publicului. Întâmplarea face ca la acele demonstraţii să fie prezent şi micuţul Steven Seagal, pe atunci în vârstă de aproximativ 10 ani, determinându-i drumul şi destinul în viaţă.

 

Complet impresionat de Ueshiba, acesta începe să practice artele marţilale, ajungând la vârsta de 17 ani să studieze Aikido cu marii maeştrii, chiar în Japonia, devenind mai apoi el însuşi un maestru veritabil. Seagal este primul non-asiatic căruia i s-a permis să îşi deschidă un dojo în Japonia, unde artele marţiale sunt practic la ele acasă...

 

Întorcându-ne la Ueshiba, în martie 1967, se începe construcţia unui nou Hombu Dojo, mult mai modern, cu trei etaje, care este terminat până în decembrie al aceluiaşi an. Pe data de 12 ianuarie 1968, cu ocazia ceremoniei comemorative de înălţare a noului Hombu Dojo, Morihei ţine un lung discurs despre esenţa tehnicilor din Aikido. Aceasta a fost ultima lui apariţie publică în interesul Aikido-ului. Până la sfârşitul vieţii însă, Ueshiba nu şi-a pierdut dedicaţia pentru antrenamentele intense şi regulate, încercând mereu să se perfecţioneze.

 

La începutul primăverii lui 1969, O Sensei s-a îmbolnăvit (cancer la ficat), spunându-i fiului său Kisshomaru: "Dumnezeu mă cheamă la el...". A fost ajutat să se întoarcă acasă, având dorinţa de a fi aproape de propriul lui Dojo. Pe 15 aprilie starea lui devenea critică. În acea zi, după o ultimă demonstraţie organizată cu ocazia celebrări Kagami Biraki, după ce studenţii au făcut ultimul salut, el le-a dat ultimele instrucţiuni: "Aikido este pentru întreaga lume. Antrenaţi nu în mod egoist, pentru sine, ci pentru toţi oamenii de peste tot." Apoi, în dimineaţa lui 26 aprilie 1969, O Sensei, în vârstă de 85 de ani, a luat mâna fiului său, i-a spus zâmbind "Să ai grijă de toate..." şi a murit. Două luni mai târziu, în iunie 1969, l-a urmat şi soţia lui în vârstă de 67 de ani.

 

Pe data de 26 aprilie 1969 Ueshiba s-a stins din viaţă cu sufletul împăcat şi liniştit, "reîntorcându-se la Sursă". Rămăşiţele sale pământeşti au fost duse în templul familial Kozanji, din Tanabe. La 1 mai al aceluiaşi an, Împăratul Hirohito a decernat postmortem o ultimă medalie în amintirea celui care a fost cel mai mare profesor de arte marţiale al tuturor timpurilor: Morihei Ueshiba - O Sensei.

 

 

1 | 2 | 3 |   <<<   Pagina anterioară