Morihei Ueshiba - Fondatorul Aikido

Pagina 2 din 4
 
 
La vârsta de 13 ani, după ce obţine diploma şcolii primare superioare, este admis şi la cursurile secundare ale Prefecturii Tanabe pe care le părăseşte însă înainte de a obţine diploma, găsindu-şi de lucru la oficiul serviciilor funciare, îndeletnicindu-se mai apoi cu diferite meserii mărunte. În 1901 studiază pentru puţin timp Tenjin Shin Yo-ryu Ju-jutsu sub îndrumarea maestrului Tozawa Tokusaburo. În 1902, în urma modificării unor prevederi legislative şi a protestului său faţă de acestea îşi dă demisia din administraţie şi pleacă la Tokio, în districtul Nihobashi unde îşi deschide propriul magazin ("Ueshiba magazin - librărie şi papetărie şcolară"). După o criză de Beri-Beri, dar şi pentru că era prea puţin potrivit pentru viaţa de negustor, se întoarce în satul său natal, Tanabe. Anul respectiv l-a petrecut studiind principiile şcolii Yagyu shinkage-ryu. Perioada de şedere la Tokio (şi mai ales cea imediat următoare) a fost debutul său veritabil în studiului artelor marţiale, în principal Ju-jutsu şi Ken-jutsu tradiţional, realizând cu adevărat afinitatea pe care o are faţă de artele marţiale. A studiat Ju-jutsu tradiţional la Dojo-ul Kito-ryu şi arta sabiei la centrul de instruire Yangyu Shinkage-ryu.
 

Cea mai veche poza a lui Morihei Ueshiba (înrolat în armata imperială - 1904) :

 

[osensei_1904-poza stanga]În 1903 se căsătoreşte cu Hatsu Itogawa Hokaw pe care o cunoştea încă din copilărie. La sfârşit de decembrie, a fost înrolat în armata imperială, fiind încorporat în regimentul al 61-lea de infanterie din Wakayama, după o încercare nereuşită de înrolare, când a fost respins din serviciul activ (rămânând în rezervă la Osaka) pe motiv că era prea scund. Acest fapt l-a afectat atât de tare pe Ueshiba, încât în disperarea lui se spune că ar fi recurs la metode ridicole, de a se atârna în pădure de crengile copacilor, în speranţa de a i se lungi corpul. Deşi nu a câştigat în înălţime, a reuşit totuşi să se remarce (trimis fiind în Manciuria - 1904) prin temperamentul, talentul, hărnicia, onestitatea, dar mai ales prin măiestria cu care mânuia baioneta, lucruri care i-au adus denumirea de "Soldatul lui Dumnezeu".

 

După războiul ruso-japonez ce a durat până în 1906, de unde s-a întors cu gradul de sergent pentru faptele sale de curaj în luptă, a trecut în rezervă şi s-a întors acasă la Tanabe. Pregătirea din timpul armatei şi al războiului îl determină să continue exerciţiile fizice şi studiul artelor marţiale, la întoarcere el continuând să se instruiască în stilul Yagyu-ryu, sub conducerea maestrului Nakai Masakatsu (un om dur, care a călit şi modelat dorinţa tânărului Ueshiba). Ueshiba a continuat studiul artelor marţiale la Şcoala Goto din Yagyu-ryu Jujutsu şi apoi, din 1907, tatăl său obţine aprobarea pentru a-l face elev şi la Judo Kodokan Dojo. În 1908 obţine certificatul de instructor în Yagyu-ryu Jujutsu şi, cu ajutorul tatălui său, deschide imediat un dojo în Tanabe, chiar la ferma unde trăiau, continuându-şi cu pasiune antrenamentul. Tot acolo a fost invitat şi binecunoscutul antrenor de Jujutsu, Takake Kiyoichi, pentru a-l instrui.

 

[osensei_hokkaido-poza stanga]În 1910 începe un proiect de organizare a unei "colonii", pe care îl şi pune în practică în primăvara lui 1912, părăsind Tanabe în fruntea unui grup de 84 de persoane (ţărani şi militari) din Kishu şi stabilindu-se împreună cu familia sa în insula Hokkaido, într-un loc numit Aza-Shirataki (în apropierea oraşului Yobetsu - regiunea Mombetsu). Avea atunci vârsta de 29 de ani. Grupul condus de el abordează o serie de proiecte de dezvoltare economică în domeniul agricol şi zootehnic, angrenându-se în muncile cele mai grele, ca tăietor de lemne şi cultivator, continuând totodată şi studierea artelor martiale. În anul 1910 se naşte şi prima lui fată, Matsuko.

 

În acest timp, Ueshiba a devenit tot mai puternic, forţa lui fizică, în special a braţelor, devenind aproape legendară.

 

[takeda-poza dreapta]În 1915, Morihei îl cunoaşte pe Sokaku Takeda, celebrul maestru de Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Aflânduse în faţa unui asemenea maestru, îşi dă seama de cât de slab este încă, uită de toate şi începe din nou un antrenament asiduu. După aproximativ o lună, întors în Shirataki, construieşte un Dojo unde îl invită pe Takeda să locuiască. Acesta acceptă şi îl îndrumă pe Morihei ajutându-l să evolueze în artele marţiale. În septembrie 1916, obţine certificatul "kyoji dairi" (de profesor, respectiv maestru) în Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Sokaku Takeda a fost fără îndoială unul dintre cei mai valoroşi budoka ai tuturor timpurilor, dar caracterul său nu era prea evoluat: era impulsiv, vanitos şi se lăuda mereu cu numărul oamenilor ucişi.

 

Tot Ueshiba povesteşte că antrenamentele erau foarte grele şi costisitoare din punct de vedere financiar. El continuă totuşi să se mai antreneze cu Takeda încă patru ani, după care, în 1920, cei doi se despart, urmându-şi fiecare drumul lui. Motivul era simplu: modurile diferite în care vedeau artele marţiale şi viaţa în general. Dojo-ul din Shirataki îi rămâne însă lui Takeda.

 

Din 1920, după moartea tatălui său (în ianuarie), se stabileşte cu familia în Ayabe, vânzând restul pământurilor pe care le mai avea. Apoi, după moartea celor doi fii (Takemori de trei ani - în august şi Kuniharu de o lună - în septembrie), ajungând într-o stare de instabilitate emoţională, devine foarte apropiat maestrului spiritual Onisaburo Deguchi al sectei politico-religioase Omoto-Kyo (celebră prin chikon kishin, tehnică de meditaţie care conduce la reapropierea de divin) unde participă timp de opt ani la toate ceremoniile spirituale şi sacre din religia Omoto.

 

În ciuda capabilităţilor marţiale el era încă dezamagit pe plan spiritual, astfel dedicându-se în totalitate practicilor religioase, devenind în această perioadă discipolul acestui vizionar, Deguchi Onisaburo, cufundându-se în scrierile "profetului" sperând în acest fel să gasească semnificaţia mai adancă a vieţii.

 

Apropierea de Onisaburo i-a afectat profund viaţa lui Ueshiba, el afirmând cândva că deşi Sokaku Takeda i-a deschis ochii făcându-l să înţeleagă esenţa din Budo, iluminarea şi purificarea sufletului au venit din experienţele Omoto-kyo. Tot în Ayabe îşi deschide un dojo - o mică şcoală de arte marţiale - "Academia Ueshiba" (Ueshiba Juku Dojo), care avea pentru antrenamente un număr de 18 saltele din paie (rogojini).

 

1 |   <<<   Pagina anterioară   |   Pagina următoare   >>>   | 3 | 4 |